Mă bucur că ai ajuns aici. Poate că nu este întâmplător că citești aceste rânduri acum, poate că aveai nevoie să găsești pe cineva care să îți vorbească sincer, așa cum ești tu.
Eu sunt Carmen Manolache, am 35 de ani, sunt licențiată în psihologie și psiholog în formare, iar dincolo de toate aceste titluri, sunt mamă de adolescent și un om care caută mereu să înțeleagă, să observe și să învețe.
Pasiunea mea pentru psihologie a început din adolescență, din acei ani în care mă întrebam în liniște de ce oamenii se poartă într-un anumit fel, ce îi doare, ce îi sperie, ce îi bucură, ce îi face să iubească sau să renunțe. Îmi plăcea să privesc dincolo de cuvinte, să caut acele sensuri ascunse pe care puțini le rosteau cu adevărat. Nu știam atunci că aceste întrebări mă vor aduce aici, că vor deveni munca mea și modul meu de a fi de folos celorlalți.
Viața m-a învățat multe, uneori cu blândețe, alteori cu lecții grele, dar pline de sens. Am avut momente în care m-am simțit pierdută, nesigură, neînțeleasă. Am simțit frici pe care nu le puteam numi, am avut zile în care îmi pierdeam speranța și altele în care mă ridicam mai puternică decât credeam că pot fi. Din toate aceste experiențe am învățat un adevăr simplu: psihologia nu este doar o știință, este despre viață, despre cine suntem, despre ce simțim și despre cum alegem să ne trăim fiecare zi.
Am fost mereu curioasă să înțeleg omul – în toată frumusețea și vulnerabilitatea lui. Iar această curiozitate s-a transformat, în timp, în dorința de a studia mai profund psihologia, de a o aduce aproape de oameni, de a o explica pe înțelesul tuturor și de a o transforma dintr-un domeniu „greu” și teoretic într-o unealtă practică pentru o viață mai bună.
Pe perioada facultății, nu am vrut doar să învăț din cursuri și cărți, ci am simțit mereu nevoia să creez experiențe reale pentru cei din jur. Am organizat multe evenimente dedicate studenților din universitate, diverse activități de socializare și cunoaștere, seri tematice și proiecte prin care studenții să se simtă parte dintr-o comunitate. Însă, cel mai drag proiect al meu a fost „Săptămâna Bobocului”, un concept pe care l-am implementat pentru prima dată în universitatea noastră. Acea săptămână a fost gândită special pentru integrarea tinerilor în mediul universitar, pentru ca ei să poată socializa, să cunoască oameni noi și să se conecteze cu cei din jur. Cred că nimic nu este mai important, mai ales la început de drum, decât să simți că nu ești singur, că aparții unui loc și că cineva s-a gândit la binele tău.
De-a lungul timpului, am ajuns să cred cu tărie că viața este despre cunoaștere și dezvoltare, despre a descoperi mereu cine ești și ce ai nevoie, despre a-ți asculta curiozitățile și a învăța tot ce te face să crești. Dar, la fel de mult, cred că viața este despre acceptare și iertare – despre a-ți ierta propriile greșeli, despre a accepta ceea ce nu poți schimba și despre a alege cu inima deschisă ce vrei să faci mai departe.
Pentru mine, un adevăr esențial este acesta: ceea ce cred ceilalți despre noi este, de fapt, reflexia a ceea ce credem noi despre noi înșine. Dacă tu crezi că nu ești suficient, lumea îți va arăta asta prin cuvinte, atitudini și fapte. Dar atunci când începi să crezi că meriți respect, iubire și împlinire, oamenii vor începe să te vadă exact așa cum te vezi tu. De aceea, este atât de important unde alegem noi să ne situăm, pentru că lumea va confirma mereu ceea ce noi transmitem, conștient sau nu.
Am creat acest blog pentru tine – adolescentul, studentul, tânărul, omul care poate uneori se simte pierdut sau nesigur, care caută răspunsuri, care vrea să se înțeleagă mai bine, să aibă mai multă încredere în el și să afle cum poate aplica psihologia în viața reală. Mi-am dorit un loc în care să te simți ascultat și sprijinit, fără să te simți judecat. Un loc în care să găsești articole scrise cu suflet, exerciții practice, inspirație zilnică și workshopuri create special pentru nevoile tale și provocările tale reale.
Îmi doresc ca aici să mă vezi ca pe un prieten care te ascultă cu empatie, dar și ca pe un mentor care te provoacă să crești și să te descoperi. Pentru că, dincolo de titluri și diplome, sunt om înainte de toate. Om care a trecut prin multe, care învață în fiecare zi și care își dorește să lase în urma lui mai mult bine.
Pentru mine, psihologia nu este doar o meserie, ci este felul meu de a fi de folos, de a înțelege, de a sprijini și de a motiva. Este modul meu de a transforma tot ce am învățat și trăit într-un dar pe care să îl ofer mai departe. Iar dacă după ce citești articolele mele vei pleca măcar cu un gând bun, cu o idee nouă sau cu un pic mai mult curaj decât aveai înainte, atunci eu știu că mi-am împlinit menirea aici. Pentru că, până la urmă, nu e despre a fi perfect, ci despre a fi tu însuți – cu toate fricile, visele și dorințele tale – și despre a înțelege că, în fiecare zi, poți alege să fii un om mai împăcat, mai puternic și mai aproape de cine ești cu adevărat.
